Ca şi cum ar fi o perioadă propice investiţiilor imobiliare, ca şi cum criza s-ar fi potolit pe meleagurile noastre şi nu ţi-ar mai arăta colţii la fiecare cotitură – autorităţile locale şi cele judeţene au decis că e timpul să investească mai mult în clădirile lăsate în paragină...

Tocmai azi, când Google însuşi sărbătoreşte 161 de ani de la naşterea celebrului arhitect catalan Antoni Gaudi – mai timid şi mai discret, aşa cum îi stă bine unui burg medieval – se celebrează şi la Bistriţa zeci de ani de arhitectură urbană decadentă: case dărăpănate care stau să se prăbuşească în orice moment...

O solicitare fără precedent în istoria recentă a oraşului a dat peste cap liniştea urbei: credincioşii penticostali au solicitat primarului acordul pentru a folosi drept parcare un teren asfaltat din apropierea bisericii de pe Trandafirilor. Atâta doar că terenul respectiv a fost – până nu demult – oaza magică a celor aproape 200 de copii din zonă.

Nu există super-market adevărat în Bistriţa care să nu afişeze la intrare tot soiul de jocuri, surprize şi maşinuţe de zgâlţâit copii – spre groaza şi disperarea părinţilor care încearcă să convingă, să şantajeze, să promită pentru data viitoare sau, în final, când urletele devin insuportabile, să cedeze şi să facă pe placul copiilor...

După nenumărate showuri televizate în care s-a cam făcut de cacao, după gafe politice, declaraţii şi apariţii surprinzătoare – Anca Cârcu mai are de dus încă o cruce. S-au descurcat iţele îmbârligate ale politichiei de judeţ şi s-a descoperit că Anca Cârcu nici măcar nu era membru de partid cu acte în regulă! Dar preşedintele Vadim Tudor este...?

Visul lor s-a împlinit! Femeile au devenit egale cu bărbaţii aproape în toate domeniile iar pe alocuri, ele sunt chiar mai egale, bine pregătite şi mai catolice decât Papa. Cu o majoritate covârşitoare, parlamentarii au votat vineri ca serviciul militar să fie obligatoriu şi pentru femei pe timp de pace! În caz de război, vai de cratiţă...

Zbârnâie şi zumzăie oraşul, de câteva zile, de la cositoarele pe care municipalitatea le-a pus în funcţiune, pentru a cosi iarba şi buruienile prea mari care acoperă spaţiile verzi ale Bistriţei. Deocamdată s-a început cu arterele mai mari, dar încet-încet – cu treabă bună – ajung cositoarele şi la voi...

Zeci de intruşi au luat ieri seară cu asalt aleile grădinii literare „Ioan Alexandru” de la Biblioteca Judeţeană, exprimându-şi ferm dorinţa de a participa şi ei la întâlnirea cu regizorul Radu Afrim. Din nefericire pentru ei, conducerea Bibliotecii a refuzat să le deschidă porţile şi le-a interzis accesul la cultură!

Oricât de paradoxal sau cinic ar suna, „beneficiile” incendiului care a devastat comunitatea în 2008 sunt multe şi mărunte. Dacă nu ar fi ars, Biserica Evanghelică ar fi plutit probabil şi azi în ignoranţă, lipsă de atenţie şi fonduri. Aşa că merită să ne amintim iar şi iar câtă nevoie am avut de un asemenea eveniment nefericit.

La întrebarea (uşor desuetă, poate) „ce vrei să faci după ce termini cu examenul de Bac”, un tânăr licean (bucureştean, ce-i drept) răspundea non-şalant – într-o conversaţie redată pe Europa FM – că îşi doreşte bani, femei şi lăutari. Ca mulţi alţii, de altfel! Că doar n-o să-şi dorească tinerii zilelor noastre să-şi piardă nopţile citind...

Uneori ai impresia că mama şi tata nu au voie să obosească niciodată, nu au voie să uite nicio clipă de sufletele mici din preajma lor, nu au voie să lipsească, să gândească sau să respire altfel decât prin copii. Dar uite că vine o vreme când mama şi tata obosesc...

Poate că nu e chiar atât de grav, dar a devenit o modă să fim ecologişti din tată-n fiu, să respectăm natura şi mediul înconjurător mai mult pe hârtie decât în realitate, să afişăm comportamente eco, haine eco, atitudini eco, mâncare eco. Dar nu ştim să facem diferenţa între soiurile de ciuperci sau de păsări.

Oare cât de des visează ciutele că braconierii bistriţeni au fost din nou sfâşiaţi de gloanţe, ciuruiţi pe la spate şi lăsaţi de izbelişte să se târască spre moarte, în dureri cumplite şi agonie...? Cum ar putea să tresară ele îngrozite de un masacru care nu se mai sfârşeşte, care nu are drept scop decât satisfacerea unei pasiuni idioate...?

Le leagă şireturile prea lungi, le aranjează cămăşile în pantaloni, îi ceartă atunci când aleargă prea repede sau le potriveşte ghiozdanul deseori prea greu în spate, le încheie fermoarele fâşurilor, le potriveşte căciuliţa pe cap şi probabil cunoaşte numele tuturor copiilor din şcoală... Ce mai, este cel mai tare gardian...!

Toată ziua de ieri, Bistriţa a stat cu sufletul la gură şi cu ochii-n patru, gata s-o surprindă pe stradă, pe vreo terasă, printre noi, muritorii, pe Andreea Marin, printre puţinele vedete TV care ar putea fi votată fără probleme – de majoritatea covârşitoare a populaţiei – drept preşedinte sau prim-ministru sau orice ar vrea ea...

Ca să nu rămână repetent şi în acest an la capitolul „proastă organizare a Zilelor Bistriţei”, primarul a decis în sfârşit să solicite oferte de trupe din partea a trei impresari care îşi vor prezenta vineri propunerile şi să lase capetele avizate să voteze ce vor. Doar că acum, când avem voie să alegem, parcă toţi cântă fals sau expirat...!

Cine a trecut duminică seara pe strada Năsăudului, a avut parte de o imagine cel puţin neobişnuită: un covor de mici dimensiuni, ud până la piele, posomorât şi cam pământiu la faţă atârna apatic chiar deasupra străzii, pe o sârmă, în aşteptarea pompierilor salvatori.

Merită să mergi cu avionul măcar o dată în viaţă, ca să înţelegi că există stele deasupra norilor, chiar şi ziua-n amiaza mare, doar că nu se văd cu ochiul liber sau nu ştim să le imaginăm locul pe boltă. Merită să uiţi măcar duminică de gropile străzilor pentru a-ţi aminti că toate drumurile trebuie să ducă înspre o biserică.

Traversăm aproape nepăsători, aproape inconştienţi de efectele devastatoare colaterale – o realitate tristă: bistriţenii nu mai sunt atraşi de meseria de a fi profesor, şcolile se închid pe capete iar copiii fug de acasă de teama unor meditaţii. Ce sens mai are să fii profesor în ziua de azi...?

O întâmplare stranie (şi revoltătoare!) s-a petrecut aseară în zona Subcetate: un bărbat aflat la volanul unui BMW, a făcut trei ture în jurul blocurilor ANL cu geamurile maşinii larg deschise, ascultând la maximum o piesă – deocamdată neidentificată. Oamenii din zonă şi-au pierdut răbdarea şi au vrut să-l linşeze!

Plouă îndesat şi uşor depresiv la Bistriţa, în această dimineaţă, ceea ce nu ne împiedică să afişăm (măcar:) o atitudine optimistă şi să ne amintim că înainte de 89 oraşul nostru strălucea de curăţenie. Astăzi, lucrurile nu stau chiar la fel, însă de la ora 15, la Primărie se organizează o dezbatere pe tema curăţeniei din oraş.

De câte ori ne rămân oase de la friptura de ieri – facem repede un pacheţel pe care îl lăsăm lângă coşul de gunoi, în ideea că un câine vagabond le va găsi şi se va înfrupta regeşte... Ei bine, persoanele care hrănesc maidanezii ar putea fi usturător amendate de acum înainte, pentru că încurajează astfel formarea haitelor.

Pare greu de înţeles şi acceptat – dar Europa întreagă a urmărit ieri seară cu sufletul la gură un concurs cu muzică de trei lei, cu muzică uşoară-uşuratică, pe care aproape toţi o socotim muribundă, dar pe care o urmărim totuşi, dintr-o bizară inerţie. Ştim din start că România se clasează iar pe ultimele locuri, dar, culmea marketingului...

Protestul inedit al ecologiştilor a insuflat noi speranţe între bistriţeni care au înţeles în sfârşit că lucruri altminteri simple şi nebăgate în seamă, pot fi scoase în lumină şi aruncate în obrazul autorităţilor cu multă imaginaţie! Luând exemplul celor verzi – o tânără din Bistriţa s-a urcat pe un gard şi n-a mai vrut să coboare! Pentru ce...?

A plouat mărunt, înfundat şi intenţionat (!) la Bistriţa, în această dimineaţă, traficul s-a dat complet peste cap, intersecţiile din preajma şcolilor au fost blocate minute în şir şi parcă toată lumea s-a trezit azi cu întârziere! Mai puţin melcii, care au pornit tacticos la plimbare printre picioare grăbite, fără să aibă habar că oraşul fierbe...

Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că în Bistriţa se construieşte total alandala, fără să se respecte în niciun fel armonia pentru mediul înconjurător, fără acte, în grabă, cu materiale proaste şi mai ales, fără specialişti în domeniu. Ei, dacă am fi avut curiozitatea să înţelegem cum se cuvine construcţiile strămoşilor noştri...

De câteva zile, în cele mai fierbinţi puncte ale oraşului, avem şansa şi onoarea totodată de a ne răcori cu jeturile spectaculoase de apă ale fântânilor arteziene din oraş. Dacă îndrăzneşti să le priveşti îndelung – ele îţi pot deschide mintea şi inspiraţia necesară pentru a-i scrie o scrisoare preşedintelui Traian Băsescu.

Aşa-i în tenis, uneori: mai cade câte-un copac în staţia de autobuz (bine că n-a pălit pe cineva!), mai deraiază câte un marfar, mai împuşcă braconierii câte-un urs, câte-o căprioară, că şi aşa au ieşit prea multe la numărătoare şi, nu în ultimul rând, se mai sărbătoreşte o Zi a Europei pe pietonal, departe de lumea dezlănţuită.

Iată o idee la care merită să reflectăm puţin! Un comentator Bistriteanul.ro remarca ieri, pe bună dreptate, că toate oraşele care se respectă au în apropierea lor de mici staţiuni balneare locale. Bistriţa se respectă, a mai şi fost dotată de natură sau de Dumnezeu – numai la capitolul viziune sau voinţă stă mai prost...

O dramă incredibilă s-a petrecut zilele trecute, sub privirile uluite şi îngrozite ale unui străin poposit în Bistriţa care – paralizat – a urmărit întregul episod fără să înţeleagă cum este posibil ca oamenii din jur să fie atât de indiferenţi şi să nu intervină pentru a o salva la timp!